Despre Tanţa infractoarea

Vă amintiţi postarea cu securiciul, de acum câteva luni?

A doua zi după ce am publicat-o, la uşa primăriei - biroul de audit al curţii de conturi - era securiciul cu jalba-n băţ. Reclamaţie la adresa salariului meu. Ştia de la consoartă-sa, din urmă cu doi ani, că făcusem cerere de acordare a indemnizaţiei de conducere şef birou, prevăzută de lege. Postul meu se asimilează postului de şef birou, pentru că răspund de organizarea mai multor servicii. 

Fiind făcută o reclamaţie, şefa comisiei de auditori m-a invitat să discutăm dosarul. Nu a existat îm viaţa mea un moment mai umilitor decât ăla în care am intrat într-un birou în care erau stivuite dosare până la nivelul şoldurilor (abia exista o cărare liberă până la biroul doamnei) şi peste toate acele dosare, să văd unul pe care scria numele meu cu litere de-o şchioapă. Eram infractoarea secundă a instituţiei. Cu sentimentul ăsta al meu otrăvit  nu a putut lupta nici doamna auditor. Toată discuţia pe care am avut-o cu ea a fost marcată de ruşinea aia sinistră pe care o resimţeam. Poate tocmai de aceea mi-a acordat atenţie. Nu-mi era frică de nimic, nu săvârşisem nimic ilegal, dar dosarul ăla o să-l văd toată viaţa mea în faţa ochilor.

Indemnizaţia este legală. Au constatat însă că fundamentul salariului a fost greşit calculat, stabilit eronat şi, binevoitoare, mi-a explicat femeia aia ce să fac,  ce cale trebuie să urmez, cui să mă adresez ca să rectific. M-am adresat instituţiei care se ocupă de astfel de cazuri, am primit răspunsul şi acum sunt liniştită. Sunt în legalitate. Comisia de audit a consemnat în raportul final ce a constatat la acel moment. Demersul meu a durat ceva mai mult. Cu ruşinea o să rămân însă toată viaţa. 

În verificarea de atunci au intrat şi alte activităţi coordonate de mine, unele care presupun sume de peste miliard. Au ieşit curate, lacrimă. Chestiunea asta cu baza eronată a salariatului a fost fatalitatea care trebuia să se întâmple ca să-mi desluşească mie nişte lucruri. 

Am simţit nevoia să fac precizarea asta pentru că am observat că se discută aprins despre felul în care am furat eu primăria. După alegerile trecute, mă uitam siderată cum vin gioarsele la uşa primarului, după bani nemunciţi, nu că n-ar fi fost şi în mandatele piticului aceeaşi situaţie. Una îşi urca picioarele pe biroul secretarei ca să-i arate găurile din tălpi şi preciza că are nevoie urgent de cizme noi. Şi că joi are zi de coafor. Făcea parte din cuibarul de curve de la spitalul vechi. Alta se înfigea în uşă şi nu pleca până nu scotea banul pe stat figurand numele unui fraier din sat. Altii si-au scos bani pe delegaţii,  iar cea mai deşteaptă dintre ele şi-a înscenat o ciroză şi un tratament cu interferon ca să-i dea primarul ajutoare căcălău. După ce venea de la interferon băga 2 pachete de ţigări şi un tuci de cafea. dar e preşedintă de fundaţie, ce pana mea, face poze cu babele pe care le ajută cu pachete conţinând hipoclorit şi substanţe toxice (!!!).  Plus că e campioana sinuciderilor în serie. Nu figurez pe nici un stat de ajutoare, eu nu am primit ajutor nici când mi-am îngropat părinţii. Nu figurez pe nici un borderou cu decontări de deplasări. Nu am delegaţii decontate, aş muri să completez vreunele false şi să le depun spre decontare. Nu am buget alocat pentru bibliotecă, mă descurc din donaţii, mi-am înfiinţat singură serviciu biblionet, doar cu ajutorul colegilor de la Buzău. Am prins, în sfârşit, 10 000 lei pentru dulapuri noi. Le-am înlocuit singură, am tras de ele ca vita prin bibliotecă. 

Nu dau nimănui explicaţii, dar când citesc că "mi se dă păpică", se răsuceşte demnitatea în mine, fiindcă e rezerva cel mai frumos organizată din toată structura mea. Mie nu-mi dă nimeni păpică, am salariu şi îndeplinesc atribuţiuni care exced cu mult de la atribuţiunile mele de bibliotecă, tocmai pentru că mi-ar fi ruşine să stau doar să rup scaune cu curul. Mă implic în lucruri în care nici măcar nu mi se cere, mă bag ca păduchele în frunte. Toate astea sunt prestaţii neplătite. La alea plătite nu am loc. Eu nu prind lotul la circumscripţii electorale sau secţii de votare. Nici nu mă duc să cerşesc. Mă prefac că nu-mi place, dar nici nu m-a întrebat nimeni dacă aş vrea.

Singura mea spaimă, în fiecare an, e aprovizionarea cu lemne. Mi-am făcut curaj vreo săptămână şi când l-am prins mai relaxat pe domnul vice l-am rugat să mă ajute. Nu a putut. Am mers la bancă şi am solicitat o mărire de credit. Aşa mi-am cumpărat lemne. Nu ştiu cum dracu se face, dar am chitanţe şi facturi pentru tot ceea ce presupune universul meu material. Pentru activitatea mea din campania electorală locale 2012, care a presupus ziarul conceput şi realizat exclusiv de mine şi blogul intitulat PSD - Redefinim responsabilitatea, Lungu m-a plătit. Singurul care mi-a plătit serviciile, dar nu din buget şi nu bani cash. El şi soţia lui îmi ofereau produse din ferma  şi din firma lor. Nu a fost vorba de bloguri fantomă, de scris împotriva cuiva. A fost activitate legitimă, oamenii se folosesc de cunoştinţele mele dacă astale poate aduce beneficii. Toată lumea ştie că mie îmi face plăcere să scriu la comanda mea, nu la comanda altuia. Poate că domnul vice sau alt candidat ar da să mă roage să scriu în favoarea lor, dar ei ştiu că reacţionez nasol la manipulări şi se lasă păgubaşi. Mă lasă-n bobii mei.
Cum să mă plătească Milea, dacă mă cert cu el la cuțite? Când am un punct de vedere, mor cu el de gât. Și să nu vă imaginați că  e vreun plicurici care nu are la rândul lui, punctul lui de vedere. Te omoară cu încăpățânarea. Dar așa s-a întâmplat cu toți primarii, le-am spus în față unde greșesc. Piticul nu doar că nu mă plătea, dar îmi fura și bani din salariu și tot îi corectam greșelile. Și mă mai asculta, după ce mă dădea la toți dracii. Că toți au nevoie de o idioată cu un salariu de căcat, care să gândească ce nu pot ăia cu salarii de treij de milioane.

Am înţeles că disperarea de a-l discredita pe Milea cuprinde şi inserarea unor amănunte privind credibilitatea mea, vă deranjează condeiul meu, dar eu pot să merg cu capul sus prin lume. Umilinţa aia pe care vă spuneam că mi-a provocat-o faptul că printre zecile de miliarde fraudă era şi un dosar care purta numele meu, e doar a mea, e doar pentru mine, nu vă sunt datoare vouă cu nimic.

Alexandru, lichelele-astea care sunt acum soldaţii tăi credincioşi şi care îmi fac mie reclamaţie îi şuşoteau acum 3 ani la ureche primarului că ai fost dus de urgenţă la spital şi ţi-au găsit lenjeria intimă murdară. Aşa au obţinut un spaţiu moca. Pe urmă a venit securicea la vice și a cerut spațiu pentru un oengeu, că era invidioasă pe cât fura femeia-bărbat. Fix așa s-a exprimat: Auziți, dacă rămâne ceva de dus acasă la copiii noștri, să ducem și noi, nu numa aia! Când nişte viermi ca ăștia pun în discuţie chiloţii tăi și legalitatea salariului meu, Alexandru, prietene, nu poţi să câştigi alegerile cu ei. Şi nu o să câştigi. O să câştige Milea, care ne sperie chiar şi pe noi cu tinereţea lui, da, ne e frică de tinereţea lui, întotdeauna conflictul dintre generaţii a existat, nu l-am inventat noi. Va trebui doar să-l omorâţi cumva,  ca să nu mai stea în calea ta, iar dacă se întâmplă ceva cu el, câştigătorul e altul, nu tu. Pentru că nu poţi aduna voturi asmuţind asupra primăriei o mână de câini turbaţi. Ţi-am explicat prieteneşte asta. Nu obții efecte pozitive din acțiuni negative.

Pe mine mă puteţi spoi cu căcat cât doriţi, sunt cristal în comparaţie cu voi. faptul că viaţa mea a însemnat o sumă de ratări glorioase, nu mă face să mă ruşinez. Atât am putut eu, nu sunt datoare societăţii cu nimic mai mult decât achit deja.

Aici pe blog o să scriu cât şi ce voi dori eu, asta e distracţia mea. Atât ai putut să ai împotriva mea, raportul curţii de conturi în care cineva constatase că mi se fundamentase salariul cu 86 lei în plus. Nu era salariu ilegal, ci eronat calculat. Atât de idioţi aţi fost încât nu aţi cugetat o clipă că dacă voiam păpică, nu mi-o însuşeam la vedere, ca să fie depistată. O luam şi eu pe ajutoare de urgenţă, ca toate boarfele. 

Iar care aveţi copii cu malformaţii, probleme medicale grave, fizice sau psihice, vă rog să vă ocupaţi de ei, nu de mine. Lăsaţi dracului politica, aplecaţi-vă asupra nevoilor copilului vostru!

Cât despre furat bani din buget şi organizare ilegală o să discutăm de aici înainte, fetelor, am şi eu o limită. Când o să vedeţi că o instanţă a apreciat că am furat un leu iar un psihiatru a declarat alterată starea mea, rupeţi-mă sau izolaţi-mă, după caz! Până atunci, îngrijiţi-vă de pastilele şi de dosarele voastre. Aţi zis că veniţi cu dezvăluiri ulterioare despre mine, la linia 20? Nu vreţi să le auziţi pe ale mele, la peronul principal.  Sau, vreţi?