Jos pălăria, profesore, alelalte bloguri au fost pistol cu apă, diletantism plictisitor! Ăsta, da!
Nehoienii, veți vedea, vor fi heliotropi, își vor îngroșa rândurile în jurul vostru, este cel mai curat demers electoral pe care îl putea întreprinde cineva.
Dacă era făcut de o tutană fomistă ca mine, intelectuală doar în imaginația ei, ar mai fi avut scăpări, dar un profesor doctor... ne scuzați!
Intelectualitatea vă susține, am observat. Na, fiecare trage la nivelul lui!
La mine, totul e ok, nu mă deranjează descrierea. Deși nu m-a văzut lumea despuiată, să știți că aia din caricatură e mai frumoasă decât mine, a fost un compliment chiar.
Sunt șocată de un singur lucru: chiar așa mi se spune, Tanța Salam??? La dracu, Lecterița e o poveste veche, era gata să fiți pe aproape dar ați scăpat sensul, nu antropofagia lui Lecter m-a asociat cu el. Mai știam de niște porecle, dar habar nu aveam de Salam. Nu mănânc salam nici sedată, dar dacă ziceți dvs...
Nici pe blogul cotidian nu nimereați porecle mișto, dar a mea e tristă rău. N-am ce face, nu crâcnesc. În rest, sunt absolut de acord cu ceea ce ați scris. Precizie matematică. Toată lumea din Nehoiu știe că sunt o milfă depravată, alcoolică și psiho-pupu, lacomă de rup, hoață de te ustură ochii.
Trebuie să rămân în metrul meu, am momente lacrimogene și o să consum unul fix acum. Atât m-a rănit, cuvântul păpică, laitmotivul oengistelor, expresia lor favorită. Am traversat iarna lui 2000 făcând foamea, perioada aia e un stâlp în viața mea. N-a știut nimeni ce mi se întâmplă, poate de aia sunt așa hrăpăreață și bag mâna în toate trăiștile, am rămas cu o frustrare și mi-am promis să nu mai întind niciodată o franzea pe 6 zile.
Cred că am mai spus o dată asta, dar vreau să o memorez ca să o spun în fiecare zi: să-mi dea mie Dumnezeu cât ați furat dvs, iar dvs, cât am furat eu! De bugetul local vorbesc, ca sursă. Tot ce e făcut cu ban murdar în casa mea să ia foc, tot ce e făcut cu ban murdar în casa dvs să ia foc, iar unde a intrat mâncare furată, să ardă, de la gură pân la ieșire. Pe mine mă lasă instalația electrică, am cumpărat materiale s-o refac, mi s-a topit o priză, dar e din 1954, nu cred că fura tata la vremea aia.
Știu, sunteți supărat pe mine de când am scris, acum 6 ani, de casa dvs. Ce să fac, invidia nu poate fi controlată, cei care adunăm oase de pe sub mesele boierilor nu înțelegem că există pături sociale și unii s-au născut norocoși. Ne chircește ura față de cei care munciți cinstit. Slavă Domnului că am părinții morți, căci ar mai fi murit o dată, văzând cum mă prostituez pe o gogoașă!
Ia să fi avut eu un tată ca dvs! Nimeni nu-mi trecea prin față, cum nici dvs. nu vă trece nimeni.
Nu e cu bănat, nu vă port pică, unde smorcăie intelectualitatea și calitatea, nu pot să mă duc eu, desculța lulii și să fac gălăgie. Eu fac ca toți dracii cu plicuricii, nu cu gulere scrobite. Eu sunt vulgară, dvs aveți un limbaj academic, de aceea îl și înțeleg cadrele didactice care vă apreciază articolele. De aia nici nu m-am luat de dvs, am stat cu capul la cutie, doar-doar m-oți sări. Dar nu mă-mpotrivesc, nu mișc, loviți cât puteți, chemați postacii să se pișe pe mine, apoi ștergeți-vă curul cu obrazul meu. Terfeliți toate femeile, rupeți-i pe genunchi pe toți! Fiți bărbat, stați cu pieptul înainte în spatele anonimatului, intimidați-ne, amenințați-ne, scuturați-vă prohabul în fața noastră. Mai e un pic...
Linia 20 e forța!
Linia 20 e calea, adevărul și viața!
Linia 20 e Alfa și Omega!
Linia 20 e cheia de boltă!
Linia 20 e profeția!
Linia 20 e Agora!
Fiți Linia 20!
