Un pas lateral, măcar nu e un pas înapoi...

Mie mi-e cam lene de la o vreme, sa scriu pe blog, pentru că am de scris destul de mult, în afara lui.
Şi i-aş cam da rasoale, cu nişte linkuri pe la iutub, sau de-astea, dar nu se face aşa.
Azi fac un fel de Poşta redacţiei, pentru cititorii concitadini, care se aşteaptă la nişte aroganţe, sau măcar caterinci referitoare la programul de îmbunătăţire a aspectului orăşelului nostru.
Nu pot să vă fac pe plac, chiar dacă, personal, am nişte cârcoteli justificate. În primul rând, eu îi respect pe oamenii care muncesc, şi nu pot scuipa pe efortul celor care au săpat la spaţii verzi şi au plantat flori. Ei au executat nişte lucrări, ideile nu le aparţin. Nici cei care le-au gândit nu au minusuri prea îngroşate, dar, poate era bine ca lucrarea să fie întinsă pe o perioadă de mai multe zile, ca să iasă totul ca la carte. Lucrul făcut în grabă, se vede. Da' e bine şi-aşa. Să poţi, de fapt să vrei, după atâţia ani, să adaugi cel puţin un aspect de urbanism, e mare lucru!
E drept că, după nişte experimente ratate, în care s-a văzut cât suntem de sălbatici, ca şi cetăţeni locuitori ai oraşului, îţi vine sictir, ca edil, să mai oferi ceva. În perioada de înflorire a magnoliilor, liceenele purtau flori (de magnolii, desigur) la ureche şi treceau ca nesimţitele prin centru, ca nişte Cosânzene.Puţeau ca sconcşii, dar aveau flori în păr. După ce s-au plantat în faţa Casei de cultură vreo 50 de cuibuiri cu panseluţe, în mai puţin de 2 săptămâni, nu mai era nici măcar o amărâtă de panseluţă. Coşurile de gunoi se smulg din postamente, de trebuie să le îngropi în beton, ca pe catarge. Băncile de pe alei se fac ţăndări, după fiecare discotecă.
Poate de-aia am nişte emoţii cumplite în privinţa florilor care s-au plantat recent în centru.
Acuma, sincer, dacă văd vreo botanistă pasionată, care se apleacă să rupă măcar un fir, nu răspund de mine, căci femeile alea de la spaţii verzi stau şi pe frig şi pe ploaie, să-şi facă treaba.
Apreciez şi faptul că toată funcţionărimea din primărie a ieşit la plantat. Sigur că vreo două doamne s-au opărit că stăteam şi le priveam, dar nu mai înroşesc acum blogul să le reamintesc, cel puţin celor două, că, ani de zile le făceam lor treaba pentru care erau ele plătite, şi mă apuca noaptea prin primărie, fără să aud măcar un "mulţumesc", discret. Fetelor, vă sar, că n-am timp prea mult de voi. Şi nici nu primesc un leu de la primărie, pentru bibliotecă; nici pentru curăţenie, nici pentru altceva. Eu mă descurc, voi vă descurcaţi, ei se descurcă. Perfectă conjugare!
Aş dori, aşa cum spuneam şi altădată, să văd cum e amendat măcar un singur nesimţit care distruge spaţiile verzi, sau aruncă gunoaie pe unde-i vine lui. Nici educaţia din familie, nici cea din şcoală, nu mai produc efecte pozitive. Educaţia se face coercitiv, când totul pare s-o ia razna, şi dacă n-ar fi an preelectoral, poate ar trebui să-ncerce primarul câte o amendă din aia, dureroasă ca şi crizele de lumbago (eu din astea fac, mai des, de-aia îmi permit asocierea)
Atunci abia, o sa pot da un "like" adevărat, administraţiei locale. Dar e bun şi un pas lateral. Şi nu vă daţi drumul dezamăgirilor; în ceea ce mă priveşte, ştiu să separ calitatea mea de cetăţean, de cea de salariat, în raport cu autoritatea. Unde e de înjurat, e! Şi aşa va rămâne, toată viaţa, că nu poa' să-şi spele nici cu apă de pe Himalaya, păcatele Numai că mi-ar fi drag să arate oraşul meu , astfel încât să nu mai citesc pe bloguri sau pe FB, că cine a trecut prin Nehoiu, n-ar mai face-o a doua oară!

...
Îmbătrânind, şi mai ales, neavând copii, acumulez multe emoţii pe care nu le pot gestiona corect, şi le transform în furie.
S-a întâmplat azi, să am o astfel de stare. Ce bine , pentru toată lumea, că n-am fost acasă aseară, şi doar mi-au descris vecinii, întâmplarea!
Pe strada mea e un vârstnic foarte bolnav. In ultimele 6 luni s-a internat săracul, de nu mai ştie nici el, de câte ori. Nu a avut ce reproşa personalului medical din spital. Şi, de fiecare dată s-a putut deplasa pe picioarele lui. Numai că aseară n-a mai fost posibil şi atunci a trebuit să solicite salvarea prin 112.
L-au urcat vecinii în salvare, l-au adus târâş, cu pătura,din casă până în stradă, pentru că şoferul e şi el unul singur, şi nu e titan. Una dintre vecine spunea: săraca, asistenta era o fată mititică de statură, nu putea să-l ia ea, ne-a zis să chemăm ceva vecini..
Păi, ce să facem cu o fată mititică, pe salvare? E clar că fata are o şcoală şi o pregătire, nu e brambura pe acolo, dar dacă trebuie să intervii acolo unde nu sunt vecini? Ce ne facem dacă nu trece Ghorghiţă- omul bun la toate, pe stradă, în timpul ăla?
Asta ar fi doar una dintre întrebările retorice, de altfel. Şi nu avem treabă cu personalul de pe salvare, avem cu cei care sunt "pe lângă". Adică, situaţia se discuta aprig şi în contradictoriu, în prezenţa unei doamne care a lucrat la rândul ei, pe ambulanţă, pe când era lupul, căţel ,şi care le-a retezat-o vecinelor pornite să-i comunice primarului că nu se descurcă ambulanţa prea bine: Serviciul de ambulanţă e altă mâncare de peşte, nu are treabă cu spitalul şi nici nu se subordonează primarului! Şi salvarea nu se cheamă pentru toţi... (nici măcar nu pot să scriu asta, din respect pentru vârsta omului ăla).
Fetelor, vă dau o veste proastă, că doamna sindicalistă era probabil nostalgică după vremurile când croşeta lasetă la serviciu: dacă vrea piticul, vă îmbrăcaţi în Mickey Mouse şi împărţiţi pliante, da? S-au văzut cazuri şi la case foarte mari. Şi nu spun asta ca să-i pieptăn bretonul dolănescian, ci ca să aveţi în vedere că e nasol, dacă nu-i place moaca vreuneia dintre voi. Deşi, probabil ştiţi asta. Treaba lui e să strângă voturi, şi atunci preferă să dea cu voi de pereţi, dar să plece stimatul cetăţean, din biroul lui, cu o promisiune...
Şi de-abia aştept să mă întâlnesc cu madam fostă salvatoare, să-i amintesc cum l-a ridicat din curte de la noi, acum mulţi ani, pe soţul ei, care s-a prăbuşit "rangă" lângă bordură şi acolo a adormit. Asta ca să nu mai mănânce borş cu furculiţa, despre cei care solicita salvarea.
...
Deci, să rezumăm:
N-a dat strechea în mine, nu am făcut pace pe frontul de vest!
Dar am o altă linie pentru blogul meu. Blog de campanie, o să am mai înspre campanie, separat de ăsta. Mi-am protejat de pe acum denumirea, că trebuie să scoatem şi noi de-un sendviş.

'zgura presei

Ştroscane, dujmanii îţi vrea răul, da' n-are valoarea ta!
Pentru noi, ăştia care nu ne pricepem la fineţuri financiare şi relaţii paşnice cu FMI-ul şi alte structuri copleşitoare, lucrurile sunt lesne de înţeles:
După ce babanul Băncii Mondiale a intrat în sinagogă cu ciorapii decoltaţi, iar Jofrel s-a dus , pe o ploaie mocănească, la Cotroceni, cu ditamai găurile în pantofi (că era închis la Dragon, de unde putea să-şi ia nişte başcheţi lejeri), Ştroscan a spart audienţa cu fierbinţelile lui secsuale. Nişte comentarii doar din punct de vedere tehnic, putem face: Probabil, la hotelurile la care sunt cazaţi ăştia ca el, nu e nevoie să tragi de chiloţii menajerelor, că ţi se asigură tot tacâmul, după nişte reguli de discreţie, foarte stricte. Să admitem că l-a luat pe om damblaua, când încă nu era program de vizită pentru animatoare. Rămâne un semn de mirare pe faptul că la un hotel de 5 stele, exclusivist, menajera intră să-i schime ţucalul şi cearşafurile, când vrea ea, aşa, la orice oră! În general, asta se face după un program riguros, de ordine interioară şi se evită prezenţa celui care locuieşte acolo. Nu vii tu cu aspiratorul şi cu găleata, când ăla se odihneşte.
Dincolo de asta, eu am toată stima pentru Ştroscan ăsta. Dacă a înghesuit-o el p-aia care are 1,80 m, e tare! Berlusconea, cred că deja se oftică!
Nu ne interesează cine i-a pus la cale chiloţăreala, şi nici de ce, pentru că s-a văzut asta şi la case mai mari, dar ne enervează că Raj Kapurii ăştia, ba rupţi la ciorapi, ba în tălpi, ba la prohab, vin şi ne arată cum trebuie să treacă economia României, cu luntrea, peste criză.
Ca o concluzie, eu cred că Ştroscan voia să facă planking cu aia, că e la modă.
...
Pentagonul se consultă cu gamerii online
Strategia de siguranță maritimă a Statelor Unite ar putea beneficia de pe urma expertizei miilor de pasionați de jocuri online, consideră specialiștii de la Pentagon. Acesta este motivul pentru care Forțele Navale americane vor consulta mai mulți astfel de civili în legătură cu riscurile la adresa siguranței maritime, informează Mediafax.
Băi, să aveţi grijă cu gamerii ruşi , sau cu ăia Al Qaidişti. Nici copiii români nu stau rău la d-astea, dar noi suntem pacifişti , ca neam, aşa că vor da iama doar din distracţie, prin serverele voastre!
...
Ăştia de la Casa Regală Britanică s-au cam plictisit prin Buckingham şi au plecat, care-ncotro! Mirii- prin nişte insule romantice, Liz- o fugă până-n Irlanda, la o leapşă cu bombe artizanale, iar Charles-prin Transilvania, pe care o găseşte ca fiind un excepţional produs de export. A fost cam ambiguu, n-am înţeles sub ce formă, sperăm că nu teritorială.
Omu' e destul de relaxat, prieten cu natura, cu tradiţia, cu alea-alea, suportă bine şi camerele de luat vederi, dar reporterii de teren rămân nişte idioţi, în ciuda jurnalismului de calitate. Băi, nu zice nimeni să faci reverenţe în faţa lui Charles, deşi, poate n-ar fi rău, dar nu strigi ca lula, de pe buza şanţului: Helloooo, how are you, că ăla nu e Horaţiu de la oteve, sau Cretiniţă!
...
Saif al-Adel, un membru de rang înalt al Al-Qaida, a fost desemnat şeful interimar al grupării extremiste, după eliminarea lui Osama ben Laden
S-a şi fixat preţul pentru capturarea lui: 5 milioane de dolari.
Eu cred că ăştia glumesc! Columbeanca a plecat 5 zile până în America şi s-a-ntors cu un milion. Cam tot atât cred că primeşte şi menajera lu Ştroscan... Deci, pentru ce atâta expunere la violenţă, când milioanele de euro se fac simplu: ori "baţi Cuba" cu statul, ori faci pictoriale, ori strigi că e viol.
...
Ministrul Educaţiei, Daniel Funeriu, a declarat, într-un interviu pentru MEDIAFAX, că pentru PDL campania actuală a fost un exerciţiu benefic, menţionând că dacă echipa lui Vasile Blaga ar fi promovat mai multe femei, atunci poate că situaţia ar fi fost "puţin mai detensionată".
Vi se pare că, dacă echipa lui Boc concentrează toată fustărimea din PDL, situaţia este forte laxă?
Ca o opinie personală, pe care am voie să mi-o expun, femeile nu au ce căuta în politică, nicăieri pe planeta asta! Femeia este construită din afecte puternice, lucru care nu o recomandă pentru politică sau pentru guvernare. Iar chestia aia, cu femeia care stă în spatele bărbatului şi dirijează de acolo, e adevărată, dar e şi foarte clar exprimată: stă în spatele bărbatului. Să nu mi se sară în cap, că nu sunt genul care face loc bărbatului în faţă, aşa, lejer. Dar, politica e pentru bărbaţi şi neliniştea pentru cei bogaţi!
Later edit: În ceea ce priveşte ştirea referitoare la sfârşitul lumii, care face ravagii printre credincioşi, ateii au promis că vor avea ei grijă de animalele de casă ale celor care sunt convinşi că îşi trăiesc ultimele lor clipe...

Sunt deputatul cu chitara....

Avem parlamentari, frăţioare! Adică, nu sunt d-al'de Fifi Înaripatul, pe acolo, pe la Camera Deputaţilor; sunt oameni potriviţi, ca marca şi scrisoarea!
Băi, Socaciu ăsta, mai e însurat şi el, cu cineva? Că eu cred că l-a prins andropauza în offsaid , sau e gelos pe cocalarii care apar în reviste lucioase. Şi nu numai pe cocalari, chiar şi pe demnitarii care livrează bule, non stop!
Ce-o fi păţit ăsta, că s-a-mbăţoşat pe cultura noastră cinematografică, şi mai ales pe modul de transmitere a ei? Cică să se transmită oral! Bre, uncle Ben, dacă e problema că îţi lipsesc oralele, las-o dracul'i de treabă, că nu să poa' să nu te descurci, ce dracu! Da', lasă-ne bre, pe noi, ăştia care am apucat s-o facem bătrâneşte, să vedem filme cu subtitrare, nu cu dublare voce, că ne băgăm picioarele în proiectul lu' matale, şi sperăm să se găsească destui ca să-ţi găsească şi locul, şi tratamentul! Nu că muream definitiv după PSD, dar credeam că te'i fi consultat cu nişte băieţi de p'acolo, şi ţi-or fi zis că eşti dus prin rapiţă, cu ideea asta!
Eu nu te iau tehnic şi argumentat, că îmi lipseşte veriga principală în adresarea civilizată, adică bunul simţ. Îţi transmit din partea cinefililor de modă veche: "F(a)lk you! Ca să fie în asezonare perfectă cu genul muzical care te-a cosacrat.
Şi acum să ne întrebăm retoric, ce-o fi vrut să demonstreze cu asta? O vrea să plece la PNL şi nu ştia cum?
Hai să ne imaginăm cum vom vedea filme ca Avatar, The King's Speech, sau chiar....Doamne Fereşte!!!!! Harry Potter, cu dublaj voce realizat de Bendeac şi de Horia Brenciu!
Chitaristul deputat zice că a constatat el cum că s-a cam ros pe la colţuri, limba română, şi el nu face altceva decât s-o protejeze. Lasă-ne, Greieraş, că de asta se ocupa Iorgu Iordan, şi se mai încurcă şi ei din când în când, în lână, stabilind reguli....
Tot el pretinde că a gândit logic, pentru că el gândeşte în limba română. Nu mai gândi, te rugăm, nu te mai gândi ; în nici o limbă! Nu strica buna tradiţie în Parlament! Şi lasă-ne să vedem filme aşa cum trebuie şi astfel încât să beneficiem de toate calităţile pe care le transmite un film! Că poate te punem să-l dublezi pe Bruce Lee sau pe "Cichi Cean" !
Later edit: Interpelat, chitaristul a spus că el e susţinut în demersul lui, de către asociaţiile de pensionari. Bre, ne laşi???? Mai sunt puţini pensionari analfabeţi, în rest, sunt şi ei familiarizaţi cu limbile străine. Şi hai să nu ne mai dăm cu curul de gard, că nu ne apucăm acum să cheltuim ca nebunii pe studiouri speciale, pe salarii actori, pe alea-alea!
Şi , limbile străine se învaţă mult mai facil, DIN FILME, se ştie!

All around my hat...

Asta-i bună! Cum să nu mă uit la nunta Regală? Doar nu era să ratez pălăriile! N-am apucat s-o văd p-a lu' Elton John, că dress code-ul impunea pălării pentru doamne, şi mă gândeam că apare cu vreuna sub formă de lalea , sau ceva...
Să ne referim scurt:
Lizzie, a bătrână, a fost impecabilă, ca de obicei! Ţinuta ei , cu tot ceea ce presupune (culoare, croială, accesorii) a strigat, ca de fiecare dată: EU SUNT REGINA, DECI AM VIZIBILITATE MAXIMĂ! De la mine în jos, porneşte mireasa, cămila şi restul lumii!
Cămila a fost vai de mama ei! Unde n-a dat Dumnezeu prestanţă, nici noi nu cerem. Haina nu face pe om, în cazul ei.
Kate, pardon, Lady Katherine - Duchesse of Cambridge nici măcar nu poate fi comentată! E dată-n mă-sa, femeia asta! A făcut pe dracu-n zece şi a stins lumina pe alte altare de mirese. Superbă, simplă, naturală! Ce-o fi zis Bianca lu' Bote, când a văzut rochia Prinţesei?
- Fatăăăă, asta n-are 20 000 de cristale Ceaicovschi? Nici colier cu pietre? Nici coc înalt? Doamne Fereşte, nici două ceasuri la două mâini, cum poartă Bote şi alţi melteni??? Hai, pe naiba, nu are nici silicoane. Pi e naşpa, fatăăă, asta! Şi nu i se vede nici pantofii, şi dacă nu e făcuţi de Mihai Albu, nu e trendy! (Fie vorba între noi, putea să aibă opinci în picioare . Prinţeselor, nu e voie să li se vadă pantofii; trebuie să fie rochia de o lungime potrivită la micron)
E superbă, Kate! Şi i se rupe cureaua de la ceas, că n-a vrut mocofanul de prinţ să poarte verighetă! Nici ea nu s-a sprijint de braţul lui, la coborâre din căruţă. Adică, i-a zis într-un fel: Stai cuminte, soldăţelul meu de plumb , că mă descurc singură de-aci încolo!
Am toată baza pe zâmbetul ei convex! P-asta n-o s-o lovească nici o maşină! Nici celebritatea Dianei, n-o s-o aibă, dar pun pariu că nici nu şi-o doreşte.
Stai să ne întoarcem la pălării!
Toată lumea şi tot clerul şi toate camerele de luat vederi, s-au îndreptat către pălăria albastru electric (sau eclectic, mai bine), a...cui credeţi? A Tarei Palmer Tomkinson!!! Prezentatoarea tv. care are ceva probleme de nişte ani buni, cu droagele! Trage fata pe nas, ca la terapia cu polen.
De curând a suferit cea de-a doua operaţie estetică la nas, care se deformase de atâta prizat. Chiar se temea că nu e gata vindecată până la nuntă!
Deci, iată pălăria, cu tot cu ţinută!
Nu facem galerie de pălării, că sunt toate pe net, disponibile, dar remarc ceva interesant:
Când e vorba de ceremonie, capetele încoronate ştiu care e şmecheria! Şi aici am putea să învăţăm de la ele, chiar dacă ţinuta lor face cam cât o garsonieră în Panduri. În definitiv, de mâine, toate chinezoaicele vor face mii de fake-uri ale rochiilor de la nuntă,care se vor găsi la Dragon, cu 99 de lei noi.
Deci, regula e ca rochia să fie până la genunchi, să nu fie neagră şi să fie ceva pe cap, chiar dacă arată ca un cuibar de papagal, cum arăta doamna Tatoiu în studioul Antenei 1.
Poate se mai liniştesc şi designerii români, ăia care fac scuipat la gură pretinzând că pantofii nu mai trebuie să fie la culoarea rochiei sau a pălăriei. Să ne scuzaţi, dar la fetele astea, îmbrăcate de case mari, şi chiloţii erau la culoarea clouchului sau a pantofilor. Mi-e greu să cred că Victoria a Suediei a fost prost sfătuită, când a ales să vină îmbrăcată ca o îngheţată fraise. Eu o găsesc al naibii de OK. Probabil Bote va spune că nu, pentru că se poartă Păun şi Sauvage...







Numai astea două erau cam ca la meciul de baseball, aia cu pălăria ca o ramă de fotografie cre' că e fii-sa fostei cumnate a lui Charles, Sarah Ferguson, care sărea şotronul în balconul regal, după două cocktailuri; sau trei.
Mişto îmbrăcat şi Beckham, a cam forţat nota cu decoraţia primită de la Casa Regală şi a pus-o pe reverul drept, dar el e fotbalist, are voie să facă ce vrea.
S-a dus şi nunta anului!

Sărbători Fericite! Hristos A Înviat!

Sunt obosită, miros a bucătărie asediată, n-am timp să scriu nimic tematic.
Am luat două cadre cu ouăle(le) vopsite, am vrut şi o felicitare de pe Net, unde abundă ingeniozitatea şi măiestria, dar la primul search imagini pentru tagul "Paste", mi-a dat rezultatul de mai jos, pe care vi-l transmit şi vouă!

Urmează un snop de sărbători! Mai lăsaţi ciordeala din frigider şi mâncatul pe furiş! Vă recomand cele două pelicule de animaţie, apărute de curând: Animals United şi Rio. La Animals United e mişto ca vă scapă de obligaţia de a le explica, în mare calm, copiilor, cum e cu planeta şi cu riscurile la care este expusă din cauza Omului. Filmul are replici şi imagini reuşite, dialog spumos, gen Madagascar.
Copii şi bloggeri, ne regăsim, aici, Marţi, după Paşte!
Hristos A Înviat!
Care nu sunteţi ortodocşi, să aveţi Sărbători Binecuvântate de Dumnezeul vostru, care, de fapt, e al tuturor, şi să fiţi fericiţi!

Terapie cu înmormântări

sau Greşeala recunoscută e deja prescrisă


- Cotoroanţo, să te ţii tare, că-ţi dau o veste proastă!
(Nimeni n-a ştiut vreodată, cum să-mi dea o veste proastă, aşa că nu mai e nevoie de preambul; sunt pregătită.)
- În primul rând, cotoroanţă-i mă-ta, care are până şi aluniţa cu păr, în barbă, şi care ne scotea ventilele de la bicicletă, să n-o tulim la gîrlă la Ojasca. Şi la ce dracu suni la ora asta, că presupun că mă-ta n-a murit?! N-are tac-tu şansa asta!
- Nu, fă, a murit Catralion, săracu' ! Ştii cât a zăcut? Dumnezeu l-a iertat de chin!
- Aşa, şi??? Ce dracu îmi revine mie din organizarea funeraliilor, necrologul?
- Ce dracu, fă, te urzici atâta? Te invită Costin (fii-su) la priveghi şi alea-alea, ce mai trebuie,poate stai şi la înmormântare, na, nu po' să zic în telefon, că e tanti Chiva aci, face cafea şi aude... ştii că tre' să ne cerem iertare de la Catralion! Vine şi Sorin, şi Oacă...
- Ce să cerem, mă? Da, ce, e holograma lu Gizăs? Aaaaa, staţi liniştiţi băieţi, fapta suferă deja de prescripţie, a trecut termenul legal de când cucii!
- Ce dracu , vorbim aici de temei juridic? E vorba de conştiinţă, că e şi Postul Mare...na!
- Bine, mă, să ne înţelegem! Io vin, că pun pariu, Catralion avea beciul ticsit de butoaie, şi sigur scoate Costin o ambrozie din aia meseriaşă, şi mai stăm şi noi la o şezătoare, că doar aşa am ajuns să ne vedem, la morţi!
.....
Conştiinţă încărcată....n-aş zice c-a fost. Că eram buni de pârnaie, asta e altă socoteală!
Era cam prin '80-'81, clasa a cincea, parcă, şi Catralion (nu se supăra că-i zicea aşa, tot satul, pentru că suna mult mai bine decât numele- Chipăială)...deci Catralion avea maşină. O Skodă S100, obosită rău. Nu-mi mai aduc aminte cine ne spusese, sau în ce film văzusem că dacă pui zahăr în rezervorul de benzină, sare maşina în aer, pe modelul : Toată lumea, toată lumea, sare-acum cu mineeee!!!
Am venit cu kilul de zahăr de la Alimentara, ne-a cam tremurat mâinile, am dat şi pe jos, pe vremea aia nu eram criminali perfecţi şi am lăsat la faţa locului, indicii, mai multe decât capete de acuzare, şi dimineaţă, eram sub podul Bredelesei, să vedem focul de artificii. Stăm o juma' de oră, nimic! Stăm o oră, nimic! Trece Ghiocel, cu traista de scule, somnoros, înjura de toată populaţia Bibliei! 'Ţ aminu' lu copchilu' lu soar'le mă-tii!
Stăteam cocoşaţi sub podeţ şi ne întrebam, ce dracu s-a întâmplat, că doar nu s-a auzit bubuitura! Am ocolit satul, am venit ca din întâmplare prin zona de deflagraţie, şi maşina era bine mersi în curte, în jurul ei, fel de fel de specialişti ai epocii şi ai mecanicii auto... Îmi zice tataie:
- Fă, satanelor! Să nu vă hi pus dracu să turnaţi voi zahăr în tărtăreaţa lu' Catralion, că Miliţie scrie pă voi!
-Ce-ai bre, iar ţi-a uşurat Marioara din pensie, de nu-ţi mai găseşti locul?
- Bineeee, tatăă, io atât vă zic: în curtea mea n-are ce căta puşcărieşi!
Acuma e clar că jumătate din zahărul adresat rezervorului, era pe jos, pe lăngă gura rezervorului... doar prost să fi fost Catralion să nu vadă! Mai ales că era şi miliţian, de-aia ne-am şi mirat, de fapt, că s-a prins cam repede! Dar, chiar dacă n-a explodat, au despicat practic maşina, în curte, au scos tot din rezervor, Ghiocel era drogat deja, că trăsese la furtun benzina, au spălat, au schimbat.... a înjurat Catralion, de s-a-ntunecat Valea Hăidăului, unde e biserica...
Acum, iată-l pe Catralion în preajma ultimului său drum, cu infractorii la capul lui. Sigur că m-am dus la funeralii, că doar aşa mă descarc şi eu. Înmormântarea e un prilej excelent să-ţi uşurezi sufletul. Toată lumea crede că plângi de dragul răposatului...
S-a uitat lumea ca la urs, că noi ne pupam şi ne îmbrăţişam cu drag de revedere, Costin, cavaler galant ne poftea în casa mare, să şedem confortabil, acolo era deja masa pusă, de Tanti Sofica, beată criţă, care se trântise în fotoliu lângă sobă şi bocea cu poza de la nunta lu Ctralion, în mână.
Mă uit la Costin: Mă, ce dracu are Sofica, ori s-a iubit cu tac-tu, de-i tot pupă poza?
- Dracu mai ştie, fată, ce zmotocea el p-ăn atelier sau p-ăn vie, sau pe la post?
A adormit Sofica şi noi ne-am văzut de jalea noastră. Am desfăcut sticla de Chivas, am întrebat aşa, în treacăt, de recolta de struguri de anul trecut... Sorin a pus un CD cu Modern Talking, în surdină.
Pe la 12 noaptea, ne-am strâns ca ielele, lângă Catralion. Nu mai era nimeni cu el.
Sorin zice:
-Spune-i tu, fă, că tu eşti cu discursul, cu astea umaniste, io sunt cu transporturile feroviare, alte alea!
- Ce să zic io, mă, voi sunteţi zdraveni la mansardă? Am ajuns să vorbesc cu morţii? Ziceţi-i voi, că sunteţi bărbaţi, chestiunea chiar ţine de o meserie de bărbat! Dacă-i rupeam Biblia, ca unchiaşu', de-şi făcea ţigări din filele ei, mai ziceam! Ţinea de domeniul meu, cartile.
Până la urmă, n-am scăpat.
-Ascultă, bre! Ăştia s-au îmbătat rău, că nu ţin la wiskey, sunt vai steaua lor, şi acu' cică să îmi cer iertare pentru toţi! Deci, te rugăm să ne ierţi, fapta a trecut deja de termenul limită, dacă nu a existat pagubă şi victimă, nu a existat nici autor şi nici faptă. Înţelegi, matale! Iar Dumnezeu ne-a iertat deja, în clipa în care A hotărât să nu sari în aer! Ai avut un vin bun şi anul ăsta, sper să nu fie nesimţit Costin, şi să-mi dea v'o două sticle, la pachet şi îţi dorim un somn de veci liniştit.
Sorin, beat şi simpatic, bucuros că nu e nevastă-sa cu el, că aia îl arunca în fântână, aşa matolit cum era, zice:
- Fată, zicea nea Zamfir clopotarul, mai devreme, că nu e bine c-a murit în postul mare.
- De ce, mă?
- Nu ştiu, cică are ghinion!
- Ghinion mai mare ca ăla ,că e mort deja?
- Nu ştiu, aşa zicea Zamfir.
- Sorine, să ne odihnim, mămică, mâine e sfânta-ngropăciune, tre' să fim zdraveni, că suntem mândria satului, generaţia de bază, ai înţeles? Şi pleacă dracului de lângă punga aia cu zahăr, ca să nu dezvolţi vreo idee, să n-o punem la camionul care-l duce mâine pe Catralion în ţintirim!
Şi, Costine, să ştii că tac-tu a fost om bun, de-a prins atâta pensie, a fost un miliţian destoinic! Nimeni nu l-a blestemat!

iodul din basca de ploaie...basca mea din păr de oaie!

Eh, nu, că nu mai avem loc de-atâţia oameni de ştiinţă, care măsoară pe la nu'ş ce institute de nivel academic, tot ce le iese în cale! Ei măsoară! Şi după aia, ies pe ecrane şi-o iau la... Tudy, ca să mă exprim videochatic!
Ăla de la fizica pământului o ia razna p'ăn bălării, că n-o sa fie nici un seism la noi, până în doo mii toamna...Dacă o să avem unul săptămâna viitoare, o să spună că în orice există marjă de eroare, de la 3 secunde, la treij'de ani.
P-ălălalt, de la Nutriţie, aş strica o poală de pietre, ca şi pentru anorexicele alea translucide, cu pretenţie de dive, cărora le zăngăne oasele ca la capre, când se aşază picior peste picior, şi ne povestesc ele despre dietele lor mirobolante. Să te ferească Dumnezeu s-o vezi pe Raicu fără make-up, ai şansa să prinzi un sezon gratis la Obregia, dar ea ne împărtăşeşte cum face ea de se întreţine! Preparaicu, nu vrem să ştim!
Mai e unu ' care măsoară nivelul poluării apelor, dar numai când scapă la tv. câte-o ştire naşpa, despre produse petrochimice sau de care-or fi ele, toxice, deversate în ape care constituie sursa potabila. Dar e clar că , după ce măsoară ăla, zice că nu e nici un pericol, nivelul noxelor nu pune în pericol oamenii. Vorbeşte ca idiotul, şi se uită la tonele de peşti morţi, de pe maluri. După părerea lui, peştii au murit în duel sau la roulette rousse.
...
De la catastrofa care i-a izbit pe japonezi, tot stăm să ne uităm la drobul de sare de pe sobă: a plecat norul, a trecut de Asia, e deasupra Europei, gata, e aici! Plouă cu broaşte moarte, cu lilieci, cu morţii mă-sii!
Sunteţi nesimţiţi! Gata, aţi găsit iod în lacrima ploii şi-n lâna sau ţâţa oii! Iote minunăţie, şi iodul, ca şi aurul , rămân agăţate de lâna oii!E o palmă peste convingerile mele mitologice.Da, am o criză de teorie a conspiraţiei şi mă gândesc că aţi găsit o soluţie să nu mai cumpere românul, de Paşte, miei din Romania, că poate ne aduceţi nişte cadavre lipicioase, colagenoase, din U(i)E! Atât vinde şi ţăranul, lapte şi ceva carne de miel, de sărbători, că în rest, ni se umplu rafturile cu megatone de iaurturi făcute din bale de maţe şi dracu mai ştie din ce căcat.
Ce să vezi, ne creşte iodul prin poiene! Agenţiile de Protecţie a Mediului freacă menta la rece, şi acolo unde chiar e pericol şi duhnesc cadavre de animale moarte, o dau pe după cireş, dar ne vine iod de la japonezi, fatăăă, şi ne face rău la glandă; la glănzi!
După ce că pe la ministerul agriculturii sunt unii, câini surzi la vânătoare, şi statul nu e interesat nici fir, să sprijine producţia autohtonă, acum le mai dă şi cu parul în frunte!
Aşa, şi? Dacă mănânc lactate de oaie de la piaţă, de la nea' Miluţă, îmi creşte radioactivitatea? Mi se aprinde nasul cu leduri verzi şi zic: eu sunt Me-mo! Bip-biip!
Şi nu avem voie nici salăţi, nici buruieni, de prin curte? Cre' că glumiţi morbid! Am făcut o ciorbă de ştevie cu borş şi smântână de oaieee !!!
Am înţeles mesajul, stimaţi specialişti în măsurat , şi ni se rupe basca! Să cumpăraţi care vreţi, struguri, salate şi roşii, crescute în 5 zile! Eu le iau de pe pământ, le şterg un pic pe tricou, şi mă declar fericită. Din cauza iodului; sau, datorită lui!

Chronicles of Narnia: Yeti, matematica şi ghioceii

Trecusem într-a opta, visul cu două capete, al oricarui elev de gimnaziu. Unu: se apropia liceul, unde se dădea "verde" la golăneli rafinate, fiind musai să depăşim jocurile de maidan, cu sticle de carbid şi mingi umplute cu pietre, şi doi: eram cei mai mari din gimnaziu, noi dădeam ora exactă la tot, în şcoală.
Ni se schimbase proful de mate - înţeleaptă decizie - căci se apropiau examenele de admitere şi noi eram demonstraţia pe viu, a mulţimii vide, la materia asta. Aveam vreo trei inşi, într-o clasă de treizeci, care livrau matematică pe două table, în direct, iar în rest... tufă!
Şi ni l-au adus pe dom' Prefac! Am avut un şoc şocant, căci dumnealui nu dădea semne c-ar vrea să doarmă la catedră, şi nici să facem concurs de bancuri. Nici n-am mai jucat în bănci, Marocco sau Raliu, la sfârşitul caietului.Ne-am adaptat greu. Ne-a tăbărât cu matematica din prima. N-am înţeles niciodată de ce profesorii de mate, cei autentici, sunt foarte serioşi, duri şi te chinuie mai rău decât crizele de gută. Ne-a omorât, domnul Prefac! Ai mei erau fericiţi că nu trebuie să mă mai dea la meditaţii, iar eu am rămas pe veci, cu toate formulele poliedrelor în cap, şi cu sistemele de ecuaţii. Pe vremea aia se învăţau într-a opta, acum am înţeles că se predau în clasa întâi. Ăsta e tot bagajul de matematică pe care l-am adunat, de-a lungul vieţii.
După primele două trimestre, s-a hotărât omul să mai alunge frica din noi, şi să ne relaxeze. Venise primăvara şi ne-a propus să mergem, doar clasa noastră, la ghiocei, într-o poiană alpină, de la Gura Teghii mai sus, peste munti şi văi. Era prima oară când plecam în grup mixt, şi fete şi băieţi; de obicei, pe băieţi îi lua dom' profesor Lupea (mare OM, şi el), la bureţi sau la măceşe.Ne-am pregătit vreo cinci zile, de ziceai că plecăm în Antarctica. Era prima mea expediţie adevărată, şi mi-a procurat tata un rucsac din ăla omologat, verde, cu curele late, din piele pentru harnaşament. Ne-am luat mâncare pentru o săptămână, şi n-am ascultat sfaturile unui coleg, de-i era ta'su pădurar, că nu e bine să intrăm cu mâncare gătită, prăjită, în pădure, pentru că trag lighioanele la noi ca la Muntele Sfânt. Ne-am luat câte o lopată de chiftele şi de şniţele şi de cârnaţi, şi am pornit dis-de dimineaţă, către poiana cu ghiocei. Şi-am urcat un munte, şi-am trecut o vale, şi iar munte, şi iar vale... şi când ne-a dat vestea dom' profesor, că mai avem o singură culme, după care se deschide poiana, atunci ne-a pocnit o sfârşeală, şi-am zis: Noi de-aci, nu mai plecăm, întâi ne odihnim! Şi ne-am întins pe stratul de frunze uscate, şi măsuram distanţa până la cer, mai ceva ca-n poeziile lu' Eminescu... şi s-a auzit o trozneală de crengi, la o oarecare distanţă, şi până să ne dumirim, s-a mai auzit una, plus un grohăit cam prea sonor pentru noi, şi în secunda doi, eram toţi, în vârful muntelui. Acolo, am început dezbaterile pe teme faunistice. A fost urs, că e primăvară şi e înfometat. E lup, că nu mai crede nici dracu poveştile alea că lupii ies doar în haită, şi nu se plimbă, langa-danga, prin pădure, având sindromul solitude. Era Yeti, sau Omul Pădurii, căci circulau legende cum c-ar fi şi din ăştia, dar era cam prea mare distanţa de la Boziorul, la Gura Teghii.
Bagajele rămăseseră jos, la locul de popas. Cine să se rişte, să ni le aducă? Între timp, cineva a strigat: Uaaaaa, ia uitaţi-vă ce-i în valea asta!
Deci, n-am văzut în viaţa mea, asemenea frumuseţe! Toată poiana era înţesată de ghiocei, era, de fapt, un covor imens, alb, cu pete de zăpadă, intercalate. Îmi amintesc nebunia cu care ne-am apucat să adunăm, ne mutam de la un pâlc de ghiocei, la altul, pe motivul "săracu-i şi-al dracului", că erau mai mari alături, ne-am făcut coroniţe, buchete mari...de-aia nu mai puteam noi, de Yeti sau de urşi. Am dat spectacol, am chiuit, am dansat, am cântat, am băunit prin toată poiana aia, eram nebuni de fericire! Cine a mai întrebat de dom'profesor? Cine să sesizeze că nu mai e cu noi? Aoleu, dacă l-a mâncat fiara? E clar, l-a luat! Făceam supoziţii, calcule, dacă e dihania mare, înseamnă că l-a târât, l-a dus în vreo peşteră,; să vedem ce urme a lăsat, şi la ce distanţă. Era numa' matematică, în noi! Ne boceam, cine ne mai arată drumul la întoarcere, că n-am presărat orez sau griş, ca în poveste, ca să recunoaştem drumul. Am selectat meniul de avarie, ştiam de la Orientare Turistica, despre busola naturală-muşchiul de copac- dar noi nu voiam la nord. La dracu, cu Roza Vânturilor! Nimeni, însă, nu zicea: săracu' dom' profesor!
La un moment dat, ne-a tuflit foamea, şi ne gândeam, cine să se ducă totuşi, după bagaje? Parcă mai crescuse curajul în noi, dar nu suficient.
...Şi l-am găsit pe dom profesor, la marginea pădurii, adusese, încet-încet, câte două, toate trăistile noastre, întinsese gecile şi păturile pe jos, urmând să ne cheme la masă.
Vreo câteva secunde, cred că ne-a trecut, un fel de ruşine. Cam nesimţiţi, noi! Dar nu ne-a durut mult! În gândul nostru: e, lasă, profule, că ne usuci cu matematica la ore, pune mâna de cară paporniţe, măcar acum să ne scoatem pârleala!
A fost, de departe, cea mai mişto excursie! Nu ştiu dacă dom'profesor a mai dus vreo serie de elevi, în poiana cu ghiocei, după noi! Poate ne-o fi plăcut pe noi mai mult! Nu eram bolovani, dar nici fanii matematicii nu eram, însă noi, ne-am simţit privilegiaţi.
La coborâre, am aşteptat autobuzul de seară, în cârciumă la Gura Teghii. Noi ne făcusem socoteala, care luăm două beri şi le palmăm până afară, în spatele crâşmei, numai că nu ne-a ieşit organizarea. Ne-am limitat la siropul de cireşe, cu sifon. Am îndurat-o şi p-asta. Mai era un pic, până deveneam adulţi...

Colecţia de carduri , primăvară-vară

Pe semnul zodiacal al divelor, s-a lipit luna neagră.
Toate fetele astea de cauciuc, de ţi-e frică să le pui la radiografie sau la computer tomograf, ca să nu dea rezultat : roboţi (după compoziţia chimică moleculară), au intrat în conflict declarat cu Zeiţa Themis, care, nici de-afurisită nu renunţă la balanţa ei antică şi la spada-i celebră. Nu se-mbracă de la Prada!
Una a-nceput să-şi vândă boarfele, ca să aibă cu ce-şi plăti avocaţii, alta e cercetată pentru vandalism, iar Ma(i)euţ a făcut moţ la grămadă ! A pozat în câteva cadre pentru promo-ul emisiunii "M.A.I. aproape de tine". Hai, mă Naty, ce dracu, ai intrat tu în cele mai şmechere magazine din Amsterdam, încălţată-n başcheţi, de ne-a crăpat obrazul de ruşine, văzându-te! Cre' că erai pregătită s-o rupi la fugă, dar am văzut şi noi ce pregătire fizică au poliţistele, p-ăn Olanda.
Ce să comentăm, noi, astea frustratele, că îşi cumpărase, toată gaşca, ţoale de 80.000 euro! Ce înseamnă suma asta pentru ei? Diurna de week-end. Sigur că lu ta'su nu i-a picat bine deloc, evenimentul cu potera olandeză grămadă pe fie-sa, dar iată ce înseamnă să nu se petreacă în România! Dacă era aici, fata părăsea arestul după două ore şi banca păgubită îşi cerea scuze familiei (ei), iar paguba era acoperită din dobânzile şi comisioanele altora. E simplu, mecanismul. La Olanda, lucrurile se schimbă, iar portocala e mecanică.
N-0 luăm cârcotăceşte, căci s-a auzit şi la case mari, pe la Hollywood sau prin alte culise, de vedete cleptomane care ciordesc un parfum de pe raft, sau o pereche de şlapi, nu? Bine, vorbim de nişte persoane care şi-au făcut avere în zeci de ani, sau secole (Hilton sau Rockefeller). La noi e vorba de nişte piţipoance şi nişte cocalari care umblă globetrotter cu rucsacul de carduri falsificate, prin lume, şi vin acasă cu prada de sute de mii de euro, în cinci zile. După care n-ai loc de ei prin tele-vizuini şi locaţii de lux, plini de spume şi tupeu, oferindu-ne consultanţă gratuită în domenii considerate de noi, proletarii infecţi, tabu.
Maieuţ, de exemplu, declară război basmului care ne-a consacrat cu ideile filosofice din mitologia românească referitoare la condiţia omului în Univers (n.r. Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte) , şi zice că elixirul tinereţii nu se află în vreo apă vie sau ceva, ci în "secsul" oral. Deci, o oarecare suprapunere avem, măcar cu motivul folcloric al basmului, în sensul că se comunică pe cale orală. Da, ea a fost foarte mândră de puţul gândirii ei, declarând asta. Şi în plus, că a încercat în viaţă, toate plăcerile, ca să nu rămână frustrată. Vă daţi seama, ce apăsare pe noi, cei care, în nimicnicia noastră, nici la 40 de ani n-am reuşit ce a putut ea , până la 20?
În sfârşit, zic şi ţiganii bogdaproste că au mai ieşit din gura UE-lui, că prea erau ei vinovaţi de toate lebedele gâtuite de pe lac, şi de tot mărunţişul adunat de prin fântânile cu puteri miraculoase! Avem reprezentare serioasă, acum! Chiar şi Severin era jalnic, cu şpaga lui măruntă.
Eu zic să organizăm un concurs naţional, din ăla de desfăcut sticle şi citit sub capace, care divă urmează la judecata celebrităţii?
Pe Maieuţ am văzut-o acum ceva vreme la o benzinărie . Nu se poate să nu-ţi sară-n ochi, maşina şi numărul personalizat. Doar nu mă apuc să comentez faptul că are o... amărâtă de maşină, la 20 de ani! Doamne fereşte, fata munceşte, ca şi celelalte, asemeni ei, pestriţe şi crude. Din prezentări de chiloţi, faci bani, nu surcele! Dar, nu pot să vă descriu cum i-a vorbit băiatului de la pompă, şi cu ce maţe-ntoarse a intrat înăuntru, de parcă mergea prin rahat de elefant! O priveam şi nu înţelegeam fenomenul: o fufă tunată, proastă de rupea pavajul, umplea un spaţiu cu personalitatea ei împuţită.Nu vreau să mi-o imaginez la proxima descindere în vreo benzinărie!

S-a strigat bingo! Nu mai avem spitale!

Ia să vedem, ce vrea Lecteriţa să spună? O fi cinică? Exact!
Mari Adunări Naţionale, prin faţa spitalelor care sunt pe lista lui Ceche. De ce vă adunaţi, stimaţi cetăţeni? Ce doriţi? Să nu se închidă spitalele? Da' de ce vă doare aşa, la lingurică, din cauza asta?
Sper să nu mă suspectaţi că pup în cur guvernul, cu măsurile lui, cu tot! Nu, deşi suntem în plin post, nu ratez ocazia să-i dau la toţi dracii ca să-i ardă-n foi de smoală. Dar nu pentru că ne-au tăiat salariile. Nu, eu întotdeauna strâng din dinţi, şi merg înainte cu capul sus. Şi, câtă vreme am un cap, cu o minte anexată (şi conectată) şi nişte abilităţi practice, fac pe dracu-n zece, şi supravieţuiesc fără să miaun la vreun miting. Poate că trebuia să trecem prin foc, ca să iasă metal preţios din noi, dar nu avem alchimişti desăvârşiţi. Ăştia , nici să ne mintă, nu au habar!
Ultima măsură hocus-pocus, a guvernului (nu mă stresaţi, că nu vreau să scriu cu literă mare) este închiderea a şaizeci... şi ceva de spitale. Prima data cand am auzit de asta, m-am înfuriat. Dar acum, reconsider atitudinea.Foarte bine!!! Să le închidă! Să mă ierte colegii bugetari, care lucrează în aceste spitale! Dacă sunt oameni destoinici, îşi vor găsi, poate, un loc de muncă, dar să nu mai văd în viaţa mea, bolnavi tânguindu-se că ei nu au bani de doctori, şi nu-şi permit spitalizări la oraş! Am crezut că-mi crapă capul, când am văzut, de curând, la Antenă, câţi bani se adună din biletele cumpărate de români, la jocul ăla sinistru, bingo! Suntem nişte idioţi, nu facem doi bani ca naţie, dar ne scuturăm precum calul de băşină, de naţionalism feroce şi vorace (vorba lu' Bratu). Cât de tâmpit îţi permiţi să fii, încât să-ţi dai ultimii bani pe bilete de bingo, în speranţa absurdă şi matematic infimă, că ai să te îmbogăţeşti? Cât să fii de fraier, încât să-i faci tari în rangă, pe ăia care administrează jocul?
Le ia faţa, românilor, suma pe care ar câştiga-o ipotetic, dar nu stau nici de-ai dracului, să gândească o juma' de minut: Mă frate, dacă am da banii ăştia, pentru spital? Că tot vrem să-i dăm! De câştigat, câştigă la bingo, vreo câţiva, iar în studio am văzut TOOONEEE de bilete! Containere de bilete! Am crezut că o iau razna! Vreţi bingo? Băgaţi bingo, tataie, şi faceţi foamea, apoi, şi vă internaţi la Cuca Măcăii, bocind ca oligofrenii, că voi n-aveţi bani!
Nu mai am nici un sentiment de milă sau de compasiune pentru ăştia! Nu suport putorile şi păduchii care vor să li se dea! Nu contează ce, dar să li se dea! Am un pic de rezervă de politeţe, faţă de blog, că precizam eu ce să li se dea, ăstora!
Norocul nostru e că ne-a scăpat spitalul de pe lista lu' Ceche The Hune, nu c-ar fi ceva de el, săracul spital, dar e singurul între Braşov şi Buzău. N-am, Doamne Fereşte, comentarii la adresa personalului, sunt nişte oameni de toată isprava, potriviţi pe posturile lor (mă rog, cu excepţia unui mare număr de "fermiere" cu aere şi muci de dive, n-ai loc de atâtea fiţe, pe lângă ele, dar, cine dracu le bagă în seamă? Astea, dintotdeauna s-au considerat ceva mai deştepte decât asistentele şi medicii). Dar a ajuns şi spitalul ăsta, de nu-mi vine să cred! Îmi amintesc de anii de până în revoluţie (nici p-asta n-o mai scriu cu literă mare). Era director, un tip criminal, îl ura toată lumea, era un fel de piticu', dar mult mai dur! Fraţilor, dar era o curăţenie în spitalul Nehoiu, de te speriai! Nu vedeai o a naibii de infirmieră sau de femeie de serviciu, stând, şi nu aveai de unde preleva nici amprente, pe vremea lu' Dogăroiu! Se dădea cu ceară pe pardoseala de ciment, şi se dezinfectau clanţele uşilor, de două ori pe zi! Odată m-a văzut Dogă', rezemată de perete, eram obosită de atâta stat în picioare. M-a făcut de toată măciuca, îmi venea să intru în ciment! Avea dreptate! Dacă se sprijină toţi ţugulanii de uşi şi pereţi, speli pereţii zilnic! Nu că nu i-ar fi spălat, pe vremea aia! Acum, să te ferească Dumnezeu să vezi Policlinica, sau Spitalul! Nu se poate aşa ceva! Nu sunt bani pentru nimic, se stie , dar să ne înţelegem: eu, dacă sunt femeie de serviciu, aduc de acasă nişte leşie de cenuşă cu apă, că e cea mai şmecheră soluţie ever, şi şterg pe jos, sau pe uşi. Nu mai stau să mă gândesc că nu'ş ce soluţie dezinfectantă, e permisă, şi nu'ş ce substanţe! Şi-i spun directoarei: Doamnă, n-or fi ei, bani de materiale, dar eu trebuie să fac curăţenie, că pentru aia m-am angajat aici, nu pentru manichiură franţuzească, si eu spal pe jos cu ce pot, nu ma certati ca nu e solutie omologata! Am crezut că visez, cînd i-am văzut unghiile unei femei de serviciu! Impecabile şi foarte lungi! Bine, repet, toată lumea e fericită că nu răspund eu de femeile de serviciu, pe planeta asta!
Nu înţeleg prea bine, apropo de soluţii pentru spălat, de ce s-au omorât gângavele alea la coadă la detergent promoţie, alt reality show televizat! Nu păreau că îl utilizează.
Aşadar, răspunsul meu final , în legătură cu spitalele, este: să le închidă! Să vă luaţi bilete la bingo şi să aşteptaţi să vă sune Ţociu şi Palade, şi să vă facă boieri!