uşa de la intrare

vineri, 11 februarie 2011

Sub semnul lui Meletie

Avantajul uliţelor de la sate este doar beletristic. Cel mult, te transportă mental în lumea Moromeţilor. Dacă vrei să te fereşti din calea vreunei tutane, care ţine neapărat să întocmească o conversaţie cu tine,cand tocmai te grabesti,nu răzbeşti! N-ai unde! Stânga, poartă încuiată, dreapta, casă părăsită cu poartă încuiată, în faţă, tutana, în spate maşina de gunoi care e mai lată decât strada
Strada mea este o uliţă, şi ridicolul nu vine de la faptul că locuiesc eu pe ea, ci că este în zona zero a urbei, este strada pe care este amplasată primăria, este strada sediului administrativ; dar este o oroare, un depozit de rable existente sau tranzitante, după cum devine situaţia. Pe stradă am frizerie, şi toţi gibonii îşi parchează tărgile la uşă, să nu cumva să îşi mişte herniile vreo doi metri, în capăt am un atelier foto şi xerox şi IT, ai cărui clienţi şi mai ales manageri parchează în colţul intersecţiei, sau mai nesimţiţi, în mijlocul intersecţiei... Strada mea cu ochi frumoşi! : Şi mai e şi înfundată la un capăt! Mi-e frică să postez o fotografie cu strada mea, realizată acum 33 de ani, pe când era meritoriu , adică un teritoriu plantat cu meri,până să primească denumirea oficială Aleea Merilor, iar alături, o fotografie cu strada mea de acum! Este o involuţie crudă, şi ca elemente de urbanism, şi ca nivel de civilizaţie. Cândva, oamenii aveau bun simţ, acum nu mai au, îşi lasă căcatul înşirat pe la porţi, mormanele de fiare vechi, încă înmatriculate, sau resturile de la construcţii. Strada mea e un hoit, dar nu mă mai consum; altădată eram foc şi pară, acum sunt foarte relaxată.
Mai nou, avem şi magazin second hand, inaugurat azi. Prilej de pelerinaj cu lume bună, la mine pe uliţă. În asemenea context, dau nas în nas cu o matrafelniţă pe care n-am mai văzut-o din liceu, adică din 19o7, de la Răscoală. Am crezut că mor cu zile, m-a ţinut aia de vorbă o eternitate, din discurs mi-am dat seama că e foarte evlavioasă, creştină practicantă, aproape autoflagelant de creştină, vorbea şi îşi înnoda basmaua sub bărbie...
Unde dracu s-o inviţi p-asta la Bambuu, la o cafea, că intră cu deştele-n cruce, şi iese tămâind! Am rezistat vreo juma' de oră cu ea, nu prea aveam ce complimente să-i fac, ea mă omorâse de atâta admiraţie, că nu m-am schimbat, că sunt tânără, arăt ca fie-sa ( vă daţi seama ce îngrozitor arată aia), că sunt frumoasă...dar am prea mult ruj pe buze.
Îmi venea s-o întreb când s-a împreunat ultima oară(ca să mă exprim biblic), şi dacă nu cumva a făcut copiii din boabe de fasole. Dar am evitat să fiu nesimţită, fiind de-a dreptul vacă, aşa că i-am spus că rujul poate să scrie câteodată pe faţa femeii, mai explicit ca un cuvânt scris pe foaie, că E FEMEIE.
Ne-am despărţit într-un târziu, ea zicându-mi: weekend creştin, îţi doresc!
Ce-i ăla??? Hai că m-ai băgat în codrul des! Mai era piticul cu : "O săptămână bună vă doresc", dacă te suna lunea, sau: "să-i rugăm pe Sfinţii Părinţi, să ia cuvântul" Era vorba de preoţii din sală, şi m-am chinuit ani buni până l-am făcut să înceteze cu formularea asta deplasată, deoarece ei sunt preoţi, nu protopărinţi.
Am venit acasă, am deschis computerul şi m-am uitat pe calendarul ortodox:
Vineri - Sfânta Teodora Împărăteasa . Doamne Iisuse, dacă ar şti muceniţa aia de colegă, ce meserie de muiere a fost Teodora asta.... ce dansatoare şi ce prostituată de bordel a fost ea, până a adunat-o dintre.... cărţi, Iustinian, şi a făcut-o împărăteasă, s-ar lăsa femeia de religie.
Sâmbătă - Sf. Meletie
Duminică - Mucenicul Acvila şi Duminica Vameşului.
În fine, a vameşilor a fost cam toată săptămîna.
Deci, eu trebuie să petrec week-endul în spiritul lui Meletie? Nu cred! Am alte idei. Movies time, apoi termin cartea aia de poveşti uzbece, că trag de ea de o lună, şi nelipsitul spa duminical.
Aţi văzut "The King's Speech" ? Superb! Ştiţi că eu nu sunt cu fiţele de Oscar, sau de alte nominalizări, ci văd filme care miros a filme bune. Eeeeiii, filmul ăsta e film ! Nu vă fac sinopsisul, dar e genul ăla de film istoric, cu dramă cu umor, mai ales englezesc, cu talent de actori de teatru, genul british.... Nu are legătură nici că joacă Helena Carter Bonham, din Harry Potter, şi mai ales Michael Gambon, irlandezul perfect, care îl joacă pe prof Dumbledore, tot din Harry Potter.
The King's Speech e film, nu abureală!
Aştept cu nervii încordaţi lansarea pe torente a lui The Rite, cu Hopkinz! Şi acolo, am senzaţia că o să văd meserie de artă teatrală.
Ce muzică ascultăm? A! Ceva din tinereţea mea, tot din 1907.
Nu, nu m-a rugat Boy George să-i fac trafic, şi nici nu cred că ar muri biserica de dragul lui...
Şi mai ales, slăviţi-l pe Meletie!