oaia mocănească asortată la cer vânăt, dar, dacă te faci că nu vezi toate astea, toamna e spectaculoasă!Acum, să ne înţelegem pe registrul toamnei, ceea ce numesc eu toamnă, e octombrie, clar şi obligatoriu. Si e pasajul acela de tranzit de la verde la roşu, în lumea vegetală!
Am avut norocul să prind două zile de octombrie splendide, tocmai când erau programate nişte călătorii, excursii de-alea de o zi, ca la pionieri.
Oricum, traseul spre Braşov, printre munţi, de la Siriu până la Sita, e motiv de sinucidere în masă pentru pictori, dacă s-ar încumeta să pună pe pânză decorul. Mai degrabă nimeresc nuanţele jarului şi ale focului, decât pe cele ale pădurii! Dar să vedeţi pădurile Harghitei şi ale Covasnei, cum arată ele toamna! Am eu ce am cu partea asta de ţară, dar, deh, mă trage aţa, plus că mă simt bine printre oamenii locurilor. La lacul Sfâ
nta Ana am dat de o zi de vară. Acolo, pădurea e de conifere, şi verdele e suveran. Dacă intri în pădure, şi trebuie să intri, pentru că bila neagră acordată amenajării locaţiei Sfânta Ana e că din septembrie se închide sezonul şi nu găseşti nimic-nimic-nimic, nici măcar toaletă ecologică, deci dacă te afunzi în pădure, eşti pe altă lume. Jur! Am cutreierat la păduri, de nu le mai ştiu numele, dar ca la Sfânta Ana, n-am pomenit o asemenea linişte, şi o asemenea puritate a sunetului, astfel încât, dacă ai călcat pe o crenguţă, se aude până în capătul celălalt 
alpădurii. Sunt arbori seculari, care au coroane interferente la nivel ceva mai înalt, şi se formează
un fel de cupolă.
Lăsăm Sfânta Ana, de Tuşnad nu vreau să amintesc, că e tot o ruină p-acolo, mi-am luat însă un portbagaj de Kurtos Kallacs (nu cumpăraţi de la magazin, ci de la porţile oamenilor, ăia sunt făcuţi cu făină, cu lapte şi cu ouă, nu cu numere de cod).
Despre popasurile de p-acolo, din secuime, v-am mai spus eu. Acum trebuie să vă povestesc de o păstrăvărie de mare angajament, care este amplasată cam la 25-30 de km dincolo de Braşov, pe DN-13 (E60), spre Târgu Mureş, un pic până în Pădurea Bogăţii. Păstrăvăria
se numeşte Doripesco, vedeţi că sunt două popasuri cu acelaşi nume, cred că şi cu acelaşi patron, dar eu vorbesc de ala de pe partea stângă a drumului nu de cel de pe dreapta. Restaurantul e micuţ, intim, are formă circulară, cu vedere la lac şi la iazurile de păstrăvi, au un acvariu drăguţ, e curat inclusiv la toalete, şi au un meniu de-ţi baţi câinii cu căciula!!!Fac ăia o ciorbă-gulaş picantă, de crap, de mori încet şi cu regrete! Felul doi se prezintă sub zeci de feluri, noi am cerut nişte păstrăv pe pat de spa
nac , iar dulciurile sunt delicioase! Au magazin de desfacere peşte şi produse din peşte, preţurile sunt Ok,OK, servirea promtă, cam aiurea ciorapii de pe fetele alea, ele fiind frumoase, dar ciorapi de proastă calitate. La minus s-ar încadra faptul că, odată ajunsă aafară, sau în maşină, am realizat că îmi miroase puloverul a mâncare, deeeeci, nu e prea în regulă amplasarea bucătăriei în mijlocul salonului de servire, chiar dacă are ventilaţie. În restaurant nu m-a deranjat, nu am sesizat mirosul, dar afară..... Şi amuzant a fost că pe pliantul de prezentare figura şi o cameră matrimonială!!!! Nu aveau camere în regim de hotel, cazare propriu-zisă, ci de relaxare.... câteva ore.... de oboseală. M-hm! Şi la oboseală îţi trebuie pat matrimonial! Cazare cu ora! Mă rog, marketing deştept!Altă locaţie de mâncat pe brânci, ar fi exact în buricul Braşovului, Piaţa Sfatului, vizavi de sediul organizaţiei PSD, care e un reper vizibil, scrie cu litere cât ligheanul.
Restaurantul se numeşte Bella Muzica, e la pachet cu hotel cu tot, am intrat prin recepţia lui, ca să ajungem la subsol unde e restaurantul, deşi ar fi şi o intrare prin gang, în exterior. Ştiţi că la Braşov, orice trece printr-un gang! Dar e jos pălăria tot Braşovul!!! La ei nu e nevoie
să pună primarul garduri şi gărduţuri, ţarcuri şi saivane, că nu rupe nici dracu nici o floare, nu calcă nimeni pe spaţii verzi!Deci restaurantul Bella Muzica e cu specific mexican, e un fel de catacombă tunel, foarte ingenios amenajat, se păstrează structura de zid din care a fost construit - cărămidă aparentă, cum numai neamţul a ştiut să construiască; arcuri şi bolte din cărămidă.
Nota zece , în primul rând pentru toaletă! În viaţa mea n-am văzut atâta curăţenie! Mirosea ca în magazinul de parfumuri, totul era pe senzori, nu trebuia să atingi nimic. Si cum spuneam, specific mexican. Nu e fundal sonor de gen, dimpotrivă, te întreabă dacă ai preferinţe muzicale, poţi alege muzica din meniu. Primirea cu nachos şi un fel de zacuscă pic
antă, şi tequilla sau ţuică, din partea casei. Am comandat un Salsa Yucatan, sau Alish din piept de pui cu ciuperci, caşcaval, ananas, orez mexican cu un sos minunat, foarte mişto aşezate în farfurie, am văzut cum arată şi Burrito, o farfurie imensă, ca porţie, au clătite împachetate foarte ingenios, a cam uitat băiatul să ni le aducă, şi-a cerut scuze şi noi i-am recomandat ceva lecitină şi nişte Memo Plus...Am ieşit la promenadă pe Republicii, o vreme superbă, cu soare, îmi lipseau chilienii sau peruanii ăia care cântau odată El Condor Passa la instrumente tradiţionale, acum erau nişte ciudaţi care lălăiau ceva... Şi-l văd brusc, pe Marius Iacob, procurorul şef de la Parchetul de pe lângă ICCJ. Eu am o slăbiciune pentru el, pentru că nu e ceea ce pare. Majoritatea îl consideră plopist şi şmecher, sau pe lângă dosare. Aşa vrea el să lase impresia. În realitate, chiar comparativ cu felul în care apare pe ecran, e un tip sigur pe el, pe vorbă, pe ton, nu are deloc prune în gură, e chiar bine îmbrăcat şi are o siguranţă de sine care se vede de după colţul străzii. Am râs să ne tăvălim pe jos, că eu mi-am tras cu un deget, ochelarii, şi zic:
- Uite-l pe Marius Iacob!
- Cine dracu e Marius Iacob?
- Ăsta, din grupul de patru. Cum cine e Marius Iacob? Procurorul, ăla de răscolea după Elodia... ăla cu asistenta de la Giuleşti...
- Aşa, deci a apărut la televiziunea de garsonieră?
- El apare unde ţi-e lumea mai dragă, chiar şi la uşă! Mie îmi place tipul ăsta!
-Ia-l acasă!
- Nu pot, e alocat, dar mă enervează că era în grup, că m-aş fi băgat în seamă, măcar de săru-mâna, domnu procuror, cu cine faceti banking?
Ia uite unde am ajuns, de la toamnă şi de la meniuri din restaurante! Păăăi, ţin de relaxare astea, şi îmi dau o stare foarte naturală, care îmi permite să stau la taclale cu procurorii pe uliţă! Pentru că e clar, am băut tequilla aia de la restaurant! Şi e vremea deliberării! Mi-a plăcut mult mai mult meniul de la păstrăvărie, pentru că e mai în elementele mele primare. Decorul, ambientul mi-au plăcut la Bella Muzica. Îl recomand romanticilor!
