Urmând şi anul acesta o tradiţie sfântă , pe modelul Domnu' Goe-remix, Moş Crăciun mi-a dat cu tifla, cunoscându-mă ca fiind cea mai buna colecţionară de cadouri nespecifice şi mai ales inutile şi oribile. Ştia că strâmb din nas, dacă primesc pijamale sau papuci, deşi nu m-am comportat prea corespunzator nici când am primit un vraf de bijuterii, din care, doar două erau ceea ce îmi doream, restul fiind luate în grabă, cu încurajarea: "dă-o-n morţii mă-sii, că şi-aşa n-a văzut neam de neamul ei atâta metal!" Nu ştia săracul Moş, că muierile din neamul meu nici nu-şi doreau măcar, să arate ca nişte blinchere de la concursul naţional de pescuit! Aşa că a plusat în mod nefericit, bătrânelul şmecher, şi anul acesta mi-a adus o reţetă pe care scrie: OCHELAAAARI !!! Am crezut că pică un stâlp pe mine! Cum să port eu ochelari? Lasă, că din ăia de fiţe opărite, de soare, purtam de pe vremea când se găseau la tarabă, cu 3 lei perechea, şi-i asortam cu pantofiorii de lac grena, dar acum e alta povestea, tre' să-mi pun de vedere! Am crezut că e glumă, de vreo câteva luni mă cam usturau ochii şi ceream somn din 3 în 3 ore, iar migrenele nu mai părăseau capu-mi genial, dar cine avea timp de mărunţişuri din astea?
Îmi dau seama totuşi, ca un adult responsabil, că s-ar putea să fiu cam chioară, deoarece am comis un gest care-mi era complet străin, până atunci: intenţionând să citesc un prospect ataşat unui produs cosmetic, am depărtat cutia, aşa, cam la nivelul mânii întinse. Nu vedeam puchiţelele alea de litere, dar, oricum, era destul de ciudat să depărtez scrisul atât de mult! Încerc, încet, să aduc scrisul aproape... What a fuck! Abia vedeam petecul de hârtie, şi simţeam tensiune în ochi. Reiau testul, cu un scris normal. Aleluia, brother! S-a dus dracului acuitatea mea vizuală! Ies afară, bat cu farurile la distanţă; me-se-ri-e! Văd dincolo de vârful muntelui! Mi-am zis, resemnată: Fetiţă, oldies, but no goldies, scrie pe tine! Poţi să stai 24 de ore la spa şi la cosmetică, înfăşurată în toate marmeladele şi ciocolatele, ai dat direct de domnul dracu'! Eşti out of season! Mi-aduc aminte de plasturii mei senzaţionali, de la o mare sculă de firmă-cosmetice. Ăia fac minuni, când ai ochii obosiţi! Stau ca în Star Trek, cu ei la ochi, mai pun un rând şi reiau lectura. Canci!
Exact ce îmi doream, abia îmi lăsasem ortopedul şi posturologul să mai respire, că acum urmează să plictisesc oculiştii! Îmi fac ceva curaj, deja aveam un moral lipit de bocanci, şi sun doctoriţa, ca să-i spun să pregătească panoul cu litere mari, sau eventual să mă pună să citesc ce scrie peste drum, că dacă îmi vâră cărticica aia în ochi, văd aurore boreale. Foarte ciudat este că la examenul oftalmo pentru permis, am fost foarte tare, am văzut şi ce e pe pagina următoare... Dracu mai ştie! Rezultatul e clar, am nevoie de ochelari la citit, computer şi croşet. Pentru că prima mea dragoste e totuşi, lucrul de mână (luaţi-o mai încet cu interpretările, ştiu că vi s-a deschis orizontul imaginaţiei, de la vin, dar mă refer la andrele şi croşet, nu la secs) Aşa că o să-mi iau larevedere de la el, tot de lucrul cu andrelele vorbeam, căci secsul se poate şi pe orbecăitelea. Am obţinut, în exclusivitate, un +0,5 la un ochi, şi un +0,75 la altul. Deci, copii şi fraţi, nu doar că sunt chioară, sunt şi şasie, adică ceacâră!!!
Să-ţi fie ruşine, Moş Crăciun, şi ţie, şi lui Dinu Patriciu! Mi-am dres caroseria şi mi-am bulit farurile. Cel puţin, stau bine cu claxonu'!
Problema e că ochelarii costă şi un pumn de bani, cam două salarii, şi pentru stat ca baba Cloanţa la gura sobei şi citit mailuri, nu cred că o să cotizez aşa de mult! Nu ştiţi cumva pe unde au ochelari din ăia cu sfoară sau cu elastic; la mîna a doua? Căci, dacă erau pentru promenadă şi impresionat mallul, îmi luam nişte din d-ăia cu ceicovschi (să mă scuze geniul compozitorului, că i-am betegit numele), dar sunt doar pentru cârpit ciorapii, deci nu îmi trebuie din ăia din titan. Glumeam, o să cânt sorcova la intrare în mall, şi fac eu de ochelari!
Bucuroasă foc, de vestea că sunt foarte şubredă şi îmi zăngăne toate angrenajele, m-am băgat pe Facebook, şi eu, ca toată protipendada internetului, deşi mă ţin de multă vreme, deoparte. Dar, atât mă irita prezenţa semnului convenţional pentru vestita reţea, ivit peste tot, şi atât mă provocau nişte prieteni, astfel încât am păşit în noaptea de Crăciun, inside! Proastă alegere, dar ce sa fac în noaptea de Crăciun, să curăţ morcovi pentru Rudolph?
Deci, am rezolvat cu contul în doi timpi şi am pătruns. Holly Shit! Este exasperant feisbucul! Peste tot, numai cereri de prietenie, şi mesaje psiho: cutărică ţi-a scris pe perete, cutărică ţi-a dat like... Adică, eu îmi activez profilul , scriu ceva acolo, ca să vadă lumea civilizată că am mai văzut şi eu un film, am mai spart şi eu o sămânţă de dovleac, şi imediat se anunţă: Paznicul de noapte a pus asta pe perete, Paznicului de noapte îi place asta, şi asta, şi m
ama mă-sii!!! Şi ceilalţi trebuie să scrie că le place şi lor, că... brrr !!! Sau: Manole s-a împrietenit cu X şi cu Y; Apreciază asta! Unde naiba am intrat eu? E One Flew Over The Cokoo's Nest, acest feisbuc!Bine-nţeles că m-am băgat tot ca Paznicul de noapte, că doar nu sunt vreo sculă de divă, ca să mă ştie lumea după nume. Eu sunt Paznicul sau Lecter, şi deja e mai rău ca un brand.
Piticul, oare o fi pe facebook? Hai, dom'le, nu l-o fi consiliat nimeni, la imagine? Că doar are şi Udrea facebook, ce dracu! Ia sa văd, poate-i bag o cerere de prietenie! Aoleu, da', dacă nu-mi dă Add? Io încerc, am tupeu!
Să nu vă aşteptaţi să fiu vreo mare ştecheră de feisbuc, că am încercat şi eu să joc un joc de-l văzui la Meşterul Manole ( zicând în gândul meu: stai că asta-i tare, îi merge mintea, nu joacă ea orice!), şi am făcut ZERO puncte din două jocuri, iar fiecare joc a durat 3 secunde. Sunt bună, da?
Am şi vrut să mă scot imediat din reţea, dar m-au rugat vreo câţiva prieteni să fiu de-a lor... hai să mai stau, deşi, nu ştiu cât de private sunt discuţiile sau subiectele, acolo, dacă toată lumea te citeşte şi mai şi comentează! Tot mai bun e blogul, e prietenul meu, e deja parte din mine, e expresia trăirilor mele, s-ar putea să nu-l trădez. Iar jocuri... pfuu, păi, până o să termin eu toate variantele de Harry Potter şi de Lemonate Tycoon- care e de-odată cu internetul...!!!
