Nu-i aşa că aţi iniţiat , măcar de câteva ori în viaţă,programe şi activităţi , după modelul: încep de luni, de mîine, sau de la 1 ianurie? Toţi ne dăm startul la un moment ulterior, cât mai ulterior...
Ca să fiu în acelaşi ton cu tema postării, recunosc că şi eu m-am antrenat în chestii din astea substitut de decizie, dar nu de multe ori, pentru că firea mea nu e asta. Sunt o despicătoare meticuloasă şi perfectă, a firului de păr în ...mult mai multe secţiuni, decât patru, dar dacă iau o decizie, în care apar şi eu la distribuţie, trebuie s-o iau pe loc, altfel nu o mai aplic, pentru că trebuie să fac întâi procuratura datelor, şi nu mai ies nicăieri, toată lumea iese într-o mare pierdere.
Aşa stând lucrurile pe o anumită porţiune a profilului meu, am executat flagrant o decizie pe care am luat-o în legătură cu sănătatea mea, cu un anumit confort fizic, mai ales. Abia am aşteptat să-mi propună Ioana să facem ceva mişcare , dar nu la aparate, căci avem, dar nu le folosim, şi nici la sală, ca Vip-urile, ci de-a pasul, în aer liber. Până la urmă şi la coadă, vorbim despre celula care trebuie să se oxigeneze; ea, doar de atât are nevoie, de oxigen, nu de haltere, scaune de forţă şi fiare.
Şi facem planul în cinci minute, iar după alte cinci ieşim , echipate ca băieţii de la Situaţii de urgenţă, şi cei de la Drumuri, care acţionează în Pasul Tihuţa. Şi purcedem la pas iute, din ăla de parcă vrei să nu scapi microbuzul de Pârscov, ce tocmai pleacă din staţie. Am ales traseu mişto, cu străzi în mare pantă, alea pe care ne dădeam noi cu sania când eram mici, traseu lung, de ocolire a oraşului, şi ne simţeam foarte bine.
Eram oarecum, camuflate, ziceai că suntem din cartea de biologie, capitolul "homocromie şi mimetism", deoarece, la noi, în mediu pseudo-urban, e absolut interzis să fii văzută după lăsarea serii, mergând (pe jos!!!), aparent către nicăieri. A doua zi, se aud în tot târgul , în funcţie de locul unde erai scanat, cele mai halucinante ştiri.
Supliciul acesta, al oprobriului public, este foarte uşor de îndurat, în ceea ce mă priveşte, având în vedere că ignor toate fufele şi pe toţi fufii care şi-ar spune durerea în legătură cu mine şi cu acţiunile mele. Deci, stimaţi concetăţeni, dacă ne vedeţi din maşină sau din casă, luând seara, târgul, la pas, chiar ne oxigenăm inteligenţele şi celuloasele, în nici un caz nu ieşim la recrutat material genetic, deoarece, pentru acest tip de demers, nu este nevoie de atâta efort!
Totuşi, ceva care chiar ar trebui să mă facă să roşesc, mi-a scăpat!!! Jur că m-am ruşinat, cât sunt eu de relaxată în general, când comit aroganţe şi pamflete!
Eram pe lângă ACR, veneam spre casă, şi chiar mă simţeam foarte bine fizic, mă încălzisem, îmi destinsesem articulaţiile, şi-i povesteam Ioanei ceva în legătură cu un coleg, un tip haios, foarte inteligent, dar care merge aşa, cam în stilul Gigi Becali, de fapt, nu ca el, ci ca Bendeac, care merge ca Becali. Eu mimez foarte bine acest tip de mers, deşi îmi solicită coloana-mi hodorogită, la maximum, pentru că trebuie să stai foarte drept, cu omoplaţii traşi în spate.
Şi, bine dispusă, râzând cu gura până la urechi, aşa cum n-am mai râs de o sută de ani, m-am apucat să merg aşa, ca s-o distrez şi pe Ioana. Râdeam amândouă, de ne auzea toată Lunca, iar eu prestam mers de Jiji, din ce în ce mai reuşit. Într-un târziu am observat o maşină , staţionată pe poziţii, cu faţa spre noi.... Ăia dinăuntru se uitau la mine!!! S-ar putea să mă fi recunoscut, deşi eram undercover, dar cui îi mai păsa? Am râs şi mai tare, d- abia mai puteam merge! Ete, na! Mare scofală, că m-am maimuţărit eu prin urbe! Îmi văd de programul meu! Dacă aşa mă oxigenez eu la celula nervoasă şi la cea musculară, altceva nu mai contează!
Dacă nu roşesc ele concetăţenele mele , care invită la sex pe facebook, de ce aş muri de ruşine, eu, care merg ca Jiji?
Sigur, dacă mi-am tras facebook, mai găsesc la invitaţii şi persoane din oraşul meu, dar, nu vă supăraţi, mămică, astea de veneaţi pe la bibliotecă ani la rând, şi acum faceţi secs on line, nu-mi adresaţi cereri de prietenie, că nu sunt cea mai potrivită pentru voi! Şi nu pot să vă pun pe acelaşi perete cu Oreste, la care am ce să citesc, pe voi, care vă faceţi poze cu telefonul, cu limba scoasă! Am două săptămâni de feisbuc şi sunt uluită, ce duhoare are saitul ăsta, pe alocuri!Zic să vin cu un sfat în întâmpinarea voastră, măi sexoasele lu' Peşte, care vă faceţi de toată... pe facebook! Încercaţi să induceţi inteligent foamea asta a voastră de bani, contra sex, ca să atrageţi calitate, căci, dacă scrieţi, ca tutanele, că vreţi sex, şi vă lăsaţi numărul de telefon, sunteţi nişte târâşuri lamentabile, care atrag cam acelaşi tipar de bărbaţi- borfaşii.
Am mai găsit una, de era să mă stropesc cu agheazmă! Made in Nehoiaşu, via United Kingdom, fata! De aia ni s-a dus buhul pe planetă, că avem doar jagardele obosite, şi nici dracu nu vrea să aibă de-a face cu noi, ca naţiune! Asta a plecat cu foamea-n traistă, de v'o doi ani, şi anul trecut îmi făcea semn, plictisită, de după ochelarii de soare, din maşină, să mă dau la o parte de pe acostament, să parcheze! Eu, care dau şi cu mătura prin bibliotecă, am şi salutat-o, că eram oarecum vecine, şi am zis să nu mă dau VIP-ă, deşi, cam eram, în raport cu istoricul ei...dar ea muţunea un bot de dorobanţistă, şi-şi scutura pletele arse cu perhidrol, de mă mir că nu m-a pus să-i car sacoşele în casă! Iar acum o văd cu mâna în chiloţi, sau cu ţâţele goale, în poză la profil! Cu ţâţele, n-ar fi mare ruşine , că are două butoane de sonerie, dacă i le ştergi cu spirt, se vindecă locurile. Foarte tare! N-ar fi ruşine nicicum , căci fiecare face ce vrea, şi oricum, fata nu e din tezaurul de calitate, judecând după comentariile de pe pagina de FB, dar aş vrea să mă întâlnesc cu socră-su, care e modelul de morală de cristal, când e vorba să se compare cu alţii, şi care dă lecţii, cu degetul arătător îndreptat spre toată lumea, şi căruia i-am înghiţit nişte mitocănii , anul trecut, doar de dragul Shrekului, neînţelegându-l totuşi, nici pe Shrek, la vremea aia, de ce trebuie să fie conciliant şi să suporte grosolăniile unor oportunişti care aşteaptă cu mâinile sub cap, întinşi în pat, nişte soluţii juridice, fără să întrebe cam cât costă fiecare respiraţie consumată! La vremea asta, am înţeles de ce: pentru că unii sunt făcuţi să fie fraieriţi şi de către râmele de sub pietre, iar eu am învăţat să nu mai port de grija nimănui, că-mi irosesc gaşca de neuroni ţinuţi în prezervare, dar aş vrea să-i arăt eu lu' nenea specialist în familii organizate, cum să-şi viziteze nora pe facebook, că poate mai stăm de vorbă cum e cu moralitatea , la câte unii ! Ştiu că nu vă place când sunt crudă, dar nu ştiţi cât am strâns din dinţi şi din toţi muşchii, să nu-l scuip, în vreo două situaţii !
Nu-i aşa că sunt invidioasă? Că de-aia ies la antrenament în aer liber, doar-doar de-oi arăta şi eu ca astea de pe FB? Nu, sigur nu e aşa. Eu sunt foarte mulţumită de mine, ca întreg! Sunt de-a dreptul fericită că nu mă îmbrac în plastic şi latex, şi, în minutele în care mă uit pe facebook, sunt împăcată cu faptul că n-am copii, pentru că toţi mucoşii, copiii colegilor mei, au fel de fel de pagini greţoase, cu poze explicite...Părinţii ăştia or fi ştiind că fetele lor, la 12 ani, scriu unor puberi pe FB: ah, ce ţi-aş da pupici, pe unde vrei tu!?!
Ştiţi care e dramatismul? Eu nu sunt o conservatoare, am vederi destul de liberale şi sunt destul de înţelegătoare cu teribilismele tinerilor, cred că am mai spus asta, dar ceea ce văd nu mai e teribilism, ci latrină.
